NEACOPERÍT, -Ă, neacoperiți, -te, adj. 1. Care nu are acoperiș; care nu are capac; descoperit (1). 2. (Despre acțiuni, fapte) Care nu este justificat prin măsuri și acte normative; descoperit (2). [Pr.: ne-a-] – Ne- + acoperit. Vezi definitia »

ZECIUÍT², -Ă, zeciuiți, -te, adj. (Înv.) Din care s-a plătit zeciuială; dijmuit. – V. zeciui. Vezi definitia »

PLUTUÍT s. n. Plutuire. – V. plutui. Vezi definitia »

SASTISÍT, -Ă, sastisiți, -te, adj. (Înv.) Tulburat, zăpăcit. ♦ Plictisit, sătul. – V. sastisi. Vezi definitia »

ORGANÍT, organite, s. n. Fiecare dintre elementele constitutive permanente ale celulei. – Din fr. organite. Vezi definitia »