DIAZOREÁCȚIE s. f. reacție prezentată de unele urine patologice, care se colorează în roșu la adiția unor diazoreactivi. (< fr. diazo-réaction) Vezi definitia »

ORTODONȚÍE s. f. metodă de tratament a anomaliilor dentomaxilare. (< fr. orthodontie) Vezi definitia »

CATAPLEXÍE s.f. Încetare bruscă și de durată scurtă a oricărei mișcări datorită fricii; încremenire de frică, stupoare. [Gen. -iei. / < fr. cataplexie, cf. gr. kataplexis – stupoare]. Vezi definitia »

FRENOPATÍE s.f. (Med.) Formă de alienație mintală. [Gen. -iei. / < fr. phrénopathie]. Vezi definitia »

MIOMALACÍE s.f. Slăbire, ramolire a mușchilor. [Pron. mi-o-, gen. -iei. / < fr. myomalacie, cf. gr. mys – mușchi, malakia – înmuiere]. Vezi definitia »