CORECTÍV s.n. Ceea ce îndreaptă ceva; îndreptare, corectare. ♦ Substanță care se adaugă unui medicament pentru a-l îndulci, sau pentru a-i modifica acțiunea. [Cf. fr. correctif]. Vezi definitia »

COMPETITÍV, -Ă, competitivi, -e, adj. 1. Susceptibil de a suporta concurența. 2. Unde se poate concura, în care concurența este posibilă. – Din fr. compétitif. Vezi definitia »

APELATÍV, -Ă, apelativi, -e, adj. (Ieșit din uz, despre substantive) Comun. ♦ (Substantivat, n.) Nume, calificativ. – Fr. appellatif (lat. lit. appellativus). Vezi definitia »

RELATÍV, -Ă adj. 1. Care se raportă, se referă la... ♦ Pronume (adverb sau adjectiv) relativ = pronume (adverb sau adjectiv) care se raportă la un substantiv sau la un pronume precedent; propoziție relativă (și s.f. ) = propoziție subordonată introdusă prin pronume sau adverbe pronominale relative sau nehotărâte; propoziție atributivă; timp relativ = timp care exprimă o acțiune raportată la alt moment decât cel al vorbirii. 2. Care variază (după împrejurări); evaluat, determinat cu aproximație. ♦ Valabil între anumite limite, în anumite condiții. ♦ (Fiz.) Mișcare relativă = deplasare a unui corp față de un sistem de referință mobil. 3. Care nu există decât în relație cu altceva. // adv. Aproximativ, aproape. [< fr. relatif, it. relativo, lat. relativus]. Vezi definitia »

REPREZENTATÍV, -Ă adj. 1. (despre o adunare) ai cărei membri aleși reprezintă o colectivitate și acționează în numele ei. 2. care reprezintă, ilustrează epoca, curentul etc. din care face parte. ◊ (s. f.) echipă reprezentând o asociație sportivă, o țară etc. (< fr. représentatif) Vezi definitia »