COMPONÉNȚĂ, componențe, s. f. Totalitatea elementelor care alcătuiesc o unitate; compoziție, alcătuire. – Compon[ent] + suf. -ență (după absent-absență). Vezi definitia »

ANTISTRÓFĂ s.f. 1. A doua stanță dintr-o poezie lirică, cântată de cor în teatrul antic grec. 2. (Ret.) Repetarea cuvintelor în ordine inversă în vers, în frază etc. [< fr., lat., gr. antistrophe]. Vezi definitia »

pepinăríță, pepenăríțe, s.f. (reg.) pepeniță (v.). Vezi definitia »

ARCATÚRĂ, arcaturi, s. f. Element arhitectural alcătuit dintr-o serie de arcade mici, în relief, destinate să decoreze părțile netede ale zidurilor unui edificiu. – Fr. arcature. Vezi definitia »

TROFONEVRÓZĂ s.f. (Med.) Tulburare a troficității ca urmare a îmbolnăvirii sistemului nervos. [< fr. trophonévrose]. Vezi definitia »