LIGATÚRĂ s. f. 1. legare cu un fir de ață ori de catgut a unui vas sangvin sau organ tubular; firul însuși. 2. (poligr.) semn grafic care conține mai multe litere; logotip. 3. (în notația muzicală vocală) grup de note legate printr-o linie care se referă la o singură silabă. (< fr. ligature, lat. ligatura) Vezi definitia »

EXERÉZĂ s.f. Ablațiune. [< fr. exérèse, cf. gr. exairesis]. Vezi definitia »

TÂNGUIÁLĂ, tânguieli, s. f. Faptul de a (se) tângui; sunete tânguitoare, glas tânguitor. [Pr.: -gu-ia-] – Tângui + suf. -eală. Vezi definitia »

CURATÉLĂ s. f. instituție juridică pentru ocrotirea intereselor și administrarea bunurilor unui minor, ale unei persoane atinse de o anumită incapacitate. (< fr. curatelle, lat. curatela) Vezi definitia »

crúpă (crúpe), s. f. – Partea dinapoi și de sus a trunchiurilor unor mamifere. Fr. croupe. – Der. crupier, s. m., din fr. croupier. Vezi definitia »