POSTÍȘ, -Ă I. adj. (despre păr, gene, sprâncene etc.) fals, artificial; adăugat. II. s. f. meșă adăugată la părul natural. ◊ (pl.) (teatru) elemente care se lipesc pe față (barbă, mustăți etc.). (< fr. postiche) Vezi definitia »

greș², greși, s.m. (înv.) ciorchină mică de struguri. Vezi definitia »

BAȘ s. n. Amestec format din făină de grîu, apă și drojdie, omogenizat și fermentat, folosit la prepararea maialei pentru pîine. Vezi definitia »

BORȘ, borșuri, s. n. Zeamă acră preparată din tărâțe de grâu, de secară sau de sfeclă de zahăr fermentate în apă; p. ext. ciorbă preparată cu această zeamă. ◊ Expr. A-i sufla (cuiva) în borș sau a sufla în borșul cuiva = a se amesteca (neîntrebat) în treburile cuiva. (Fam.) A mânca borș = a minți. A-i da (cuiva) borșul = a-i țâșni cuiva sângele din nas. A se face borș = a se înfuria. ♦ (Arg.) Sânge. – Din rus., ucr. borșci. Vezi definitia »

GÁLEȘ, -Ă, galeși, -e, adj. (Despre ochi sau privire; p. ext. despre oameni; adesea adverbial). 1. Drăgăstos, duios. 2. Melancolic, trist. [Var.: (reg.) gáliș, -ă adj.]. – Din bg. kaleš. Vezi definitia »