STĂVÍ, stăvesc. vb. IV. Refl. (Reg.; mai ales în construcții negative). 1. A se așeza, a se stabili într-un loc; a se aciua. 2. A se alege cu ceva, a putea realiza ceva. – Din sl. staviti. Vezi definitia »

BREVI- elem. „scurt”. (< fr. brévi-, cf. gr. brevis) Vezi definitia »

fâicăví pers. 3 sg. fâicăvéște, vb. IV (înv.) a gângăvi. Vezi definitia »

istrăví (-vésc, -ít), vb. – A cheltui fără rost, a risipi, a irosi, a toca banii. Sl. sŭtraviti (Cihac, II, 151; Tiktin; DAR). Probabil a influențat asupra semantismului lui isprăvi, care are dublul sens „a termina” și „a cheltui fără rost”, ca istovi. Sec. XVII, astăzi rar, în Mold. și Bucov. – Der. istravă, s. f. (risipă); istrăvitor, adj. (cheltuitor). Vezi definitia »

ABSOLVÍ, (1) absolvesc, (2) absólv, vb. IV. Tranz. 1. A termina un an școlar sau un ciclu de învățământ. 2. A scuti pe un acuzat de pedeapsă. – Germ. absolvieren (lat. lit. absolvere). Vezi definitia »