AMBULÁCRU s. n. tub mic terminat cu o ventuză, organ de locomoție la echinoderme. (< fr. ambulacre) Vezi definitia »

TRIÉDRU s.n. Figură geometrică formată din trei planuri care se intersectează două câte două. [Pron. tri-e-. / < fr. trièdre, cf. gr. tri – cu trei, hedra – bază]. Vezi definitia »

TONOMÉTRU, tonometre, s. n. (Fon.) Aparat electronic pentru extragerea și măsurarea frecvenței fundamentale a semnalelor vorbirii. – Din fr. tonomètre. Vezi definitia »

TENSIOMÉTRU s.n. 1. Aparat folosit pentru măsurarea tensiunii superficiale a lichidelor. 2. Aparat pentru măsurarea tensiunii arteriale; sfigmometru. 3. Instrument pentru măsurarea deformărilor unui corp supus la tensiuni exterioare. [Pron. -si-o-. / < fr. tensiomètre]. Vezi definitia »

CALÁNDRU s.n. 1. Mașină cu mai mulți cilindri metalici rotitori, prin care trece și este presat un material. 2. Presă cu cilindru folosită în tipografie pentru imprimarea în relief, pe carton special, a matrițelor de stereotipie. [< fr. calandre]. Vezi definitia »