Definita cuvantului poticni
POTICNÍ, poticnesc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. A se lovi în timpul mersului cu piciorul de ceva și a-și pierde echilibrul; a se împiedica. ♦ A cădea (în urma lovirii de ceva). 2. Tranz. A pune cuiva piedică în mers sau, fig., într-o acțiune. 3. Refl. Fig. A întâmpina o dificultate sau a nu izbuti în desfășurarea unei acțiuni. ♦ Spec. A pronunța cu greutate cuvintele, a vorbi cu întreruperi, cu greutate. – Din sl. potŭknonti.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu poticni
PRETUTÍNDENI adv. Peste tot, în toate părțile, în tot locul. [Var.: pretutíndenea adv.] – Pre2 + tutindeni (înv. „peste tot” < lat.). Vezi definitia »
iordăní, iordănésc, vb. IV (pop.) 1. a umbla cu iordanul (botezul) și a stropi cu aghiazmă (apă sfințită). 2. a lovi cu bulgări de zăpadă de Sf. Ioan. 3. a petrece mâncând și bând vin de în ziua de Bobotează. Vezi definitia »
tihní (-nésc, -ít), vb. – 1. A se bucura de odihnă, a sta liniștit. – 2. A se simți bine, a profita de ceva, a-i conveni. – Var. Mold. ticni, Trans. tigni (și var.). Rezultat din confuzia sl. tichnąti „a fi odihnit” cu sl. tekniti „a se simți bine” (Cihac, II, 409). Se conjugă numai la pers. III; cu primul sens, se folosește aproape exclusiv participiul tihnit. – Der. tihnă, s. f. (liniște, odihnă, repaus), postverbal; tihneală, s. f. (pace, liniște); netihnă, s. f. (neliniște). Vezi definitia »
PROZAURIÉNI s. m. pl. ordin de reptile primitive, mici, terestre și acvatice, care au existat în permian. (< fr. prosauriens) Vezi definitia »
BODÓNI s. n. inv. (poligr.) caracter de literă cu contrast mare între liniile de bază și cele secundare, având piciorușele subțiri și drepte. (< germ. Bodoni) Vezi definitia »