FĂGÁȘ, făgașe, s. n. Urmă adâncă (și îngustă) săpată în pământ de șuvoaiele apelor de ploaie sau lăsată de roțile unui vehicul. ♦ Scobitură săpată pe întreaga lungime a frontului minier de abataj, pentru a ușura desprinderea ulterioară a rocii. ♦ Fig. Direcție, drum. Și-a orientat cercetările pe un nou făgaș. [Pl. și: făgașuri. – Var.: (reg.) hăugáș, hogáș, văgáș s. n.] – Din magh. vágás. Vezi definitia »

ráteș (ráteșe), s. n. – Han, posadă. – Var. ratuș. Germ. Rathaus, prin intermediul pol. ratusz, rut. ratuš (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 310). În Mold. Vezi definitia »

șeș-beș s.n. (înv.) table. Vezi definitia »

SMEURÍȘ s. n. v. zmeuriș. Vezi definitia »

COTLONÁȘ, cotlonașe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui cotlon. – Cotlon + suf. -aș. Vezi definitia »