STABILÍ vb. IV. 1. tr. A hotărî, a decide, a preciza. 2. tr. A înfăptui, a realiza. 3. tr., refl. A (se) așeza într-un loc. [< it., lat. stabilire]. Vezi definitia »

SIMILI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „asemănător”, „similar”, „asemenea cu”. [Var. simil-. / < fr. simili-, cf. it. simile, lat. similis]. Vezi definitia »

domolí (domolésc, domolít), vb. – A calma, a împăca, a liniști. Sl. maliti „a micșora”, de la malŭ „mic”, cu pref. exhaustiv do-, ca în doborî, dogori, domiri, etc. (Miklosich, Lexicon, 361; Cihac, II, 99; Scriban). Vocalismul nu prezintă dificultăți (ă › o ca în sl. mamiti › rom. momi). – Der. domol, adv. (încet, ușor), postverbal. Tiktin combate proveniența sl., din motive pe care nu le explică, iar Candrea dă etimonul drept necunoscut. Este posibil să fie așa deoarece astăzi cuvîntul se simte oarecum creație expresivă, datorită consonanței sale, care îl asimilează creațiilor în -li. Vezi definitia »

mâglí, mâglésc, vb. IV (reg.) a face o casă de lemn, îmbucând capetele grinzilor, unele în altele. Vezi definitia »

OCOLÍ, ocolesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A străbate o distanță făcând un ocol; a merge de jur-împrejur, a înconjura. ♦ (Pop.) A cutreiera, a colinda. ♦ Tranz. A evita să atingi sau să lovești pe cineva sau ceva, ferindu-te într-o parte, făcând un mic ocol. ♦ Intranz. Fig. A spune ceva cu înconjur, a divaga. ◊ Loc. adv. Pe ocolite = pe departe, indirect. ♦ Tranz. A evita să întâlnești pe cineva sau ceva. ♦ Tranz. Fig. A lăsa ceva (în mod intenționat) deoparte; a ignora. 2. Tranz. (Înv. și pop.) A pune gard împrejurul unui loc; a împrejmui, a îngrădi. ♦ Fig. (Înv. și reg.) A apăra, a proteja, a ocroti. ♦ (Înv. și reg.) A încercui din toate părțile, a împresura, a asedia. – Din ocol. Vezi definitia »