Definita cuvantului pozitivism
POZITIVÍSM s. n. 1. Curent filozofic din sec. XIX-XX care respinge filozofia ca reprezentare teoretică generalizată a lumii, susținând că se bazează numai pe faptele verificabile experimental. ◊ Pozitivism logic = neopozitivism. ♦ Curent în științele juridice care admite numai existența dreptului pozitiv, practic. 2. Interes exagerat pentru problemele practice. – Din fr. positivisme.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu pozitivism
PATERNALÍSM s.n. 1. Sistem social caracterizat prin predominanța prestigiului celor mai vârstnici sau a unuia care deține o influență personală asupra grupului. 2. Termen desemnând interesul pe care-l manifestă patronii sau conducătorii de fabrici față de bunăstarea muncitorilor, față de atmosfera din întreprindere, de relațiile interumane. [< fr. paternalisme]. Vezi definitia »
FIZIOCRATÍSM s. n. fiziocrație. (< fr. physiocratisme) Vezi definitia »
FONETÍSM s. n. 1. totalitatea formelor utilizate într-o limbă. 2. mod de pronunțare propriu unei limbi, unui dialect sau grai. (< fr. phonétisme) Vezi definitia »
NEOPOZITIVÍSM s. n. Curent filozofic contemporan care acordă o atenție deosebită cunoașterii raționale și logicii, precum și analizei logice a limbajului științei. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-positivisme. Vezi definitia »
BIOLOGÍSM s. n. Doctrină care consideră fenomenele fizice, psihice și sociale drept manifestări biologice. [Pr.: bi-o-] – Din fr. biologisme. Vezi definitia »