Definita cuvantului poznă
PÓZNĂ, pozne. s. f. (Pop. și fam.) 1. Vorbă sau faptă care stârnește râsul. 2. Situație, întâmplare etc. curioasă, ciudată; ciudățenie. 3. Faptă regretabilă (dar lipsită de gravitate) comisă de cineva; împrejurare neplăcută pentru cineva. ♦ Farsă jucată cuiva. – Et. nec.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu poznă
stránă (-ne), s. f. – 1. (Înv.) Teren, cîmp. – 2. Scaun, jilț pentru demnitari în biserică. – 3. Scaunul dirijorului. – 4. Locul ocupat de cîntăreți în biserică. – 5. Țarc de noapte pentru turmă. Sl. strana „parte, regiune” (Miklosich, Slaw. Elem., 46; Cihac, II, 372), cf. bg. stran, sb., cr., slov., ceh. strana. – Der. stranic, adj. (înv., străin), cf. Coresi limba stranică și striinată, unde se vede că stranic nu este din aceeași familie cu străin, (var. înv. strainic), din sl. stranĭnikŭ; stră(i)nic, s. m. (străin, venetic), înv.; stră(i)nici, vb. (a hoinări, a umbla), înv. Vezi definitia »
SUSCEPTÁNȚĂ s.f. (Electr.) Raportul dintre reactanța și pătratul impedanței unui circuit electric de curent alternativ. [< fr. susceptance]. Vezi definitia »
mătăcínă (mătăcíni), Melisă, roiniță (Melissa officinalis). – Var. (Mold.) mătăciune. Bg. matečina, matičina, din sl. matica „regina albinelor” (Cihac, 182; Tiktin; Conev 44). Vezi definitia »
FÉRȚĂ s.f. (Mar.) Fiecare dintre fâșiile de pânză specială, cusute una lângă alta pentru a forma o velă. [< it. ferzo]. Vezi definitia »
brățară, brățări s. f. (iron.) cătușă. Vezi definitia »