Definita cuvantului practică
PRÁCTICĂ, practici, s. f. 1. Practicare, p. ext. deprindere, obicei, rutină. 2. Activitate a oamenilor îndreptată spre crearea condițiilor necesare existenței societății, în primul rând spre producerea și crearea bunurilor materiale și a valorilor culturale; metodă, procedeu aplicat și verificat efectiv. ◊ Loc. adv. În practică = în mod concret, în realitate. ◊ Expr. A pune în practică = a aplica. 3. Exercitare a unei profesiuni, a unei discipline, profesare a unei științe, a unei arte. 4. Aplicare și verificare efectivă a cunoștințelor teoretice dobândite într-un domeniu oarecare. Practică pedagogică. ♦ Stagiu de perfecționare sau de dobândire a unor cunoștințe practice pe care-l face, într-o fabrică, într-o întreprindere etc., un student sau un elev. Practică de producție. 5. (Mai ales la pl.) Ceremonie, manifestare exterioară de cult. – Din germ. Praktik, fr. pratique.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu practică
PULPIȘOÁRĂ, pulpișoare, s. f. Diminutiv al lui pulpă (1). – Pulpă + suf. -ișoară. Vezi definitia »
BIREFRINGÉNȚĂ, birefringențe, s. f. Fenomenul descompunerii unei raze de lumină în două raze refractate, la pătrunderea în anumite medii. ♦ Însușirea unor cristale de a produce fenomenul descris mai sus. – După fr. biréfringence. Vezi definitia »
STOMATÍTĂ s.f. Inflamație a mucoasei cavității bucale. [< fr. stomatite, cf. gr. stoma – gură]. Vezi definitia »
BÍRJĂ, birje, s. f. Trăsură de piață; droșcă. – Din rus. birja. Vezi definitia »
omletă, omlete s. f. (eufem.) fecale, excremente. Vezi definitia »