Definita cuvantului pradă
PRÁDĂ, prăzi, s. f. 1. Faptul de a prăda; prădare, jefuire, jaf; devastare. 2. (Concr.) Totalitatea bunurilor materiale și (în trecut) a persoanelor luate de cel care pradă (mai ales în timp de război). ◊ Loc. vb. (Înv.) A face pradă = a prăda. 3. Persoană prinsă, răpită, ajunsă în puterea cuiva. ◊ Expr. Pradă (sau prada) cuiva = la discreția, în stăpânirea unei persoane sau a unui sentiment, a unei idei, a unei porniri. 4. Vietate care servește ca hrană animalelor sălbatice carnivore sau păsărilor răpitoare; p. ext. vânat; p. gener. orice poate servi drept hrană viețuitoarelor. ◊ Pasăre de pradă = pasăre răpitoare. 5. (Reg.) Risipă, cheltuială inutilă. – Lat. praeda.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu pradă
ACROPOSTÍTĂ s. f. inflamație a prepuțului. (< fr. acroposthite) Vezi definitia »
PAIDÉUMĂ s. f. ansamblu de caractere care constituie stilul unei culturi populare. (< germ. Paideuma, gr. paideuma) Vezi definitia »
CELAFÍBRĂ s. f. fibră textilă artificială, pe bază de celuloză, puțin higroscopică, permeabilă pentru radiațiile ultraviolete și ușor inflamabilă. (< fr. célafibre) Vezi definitia »
DISJUNCTÍVĂ s. f. v. disjunctiv [DN]. Vezi definitia »
OLEÁCĂ adv. (Pop.) Puțin, nițel. ◊ Loc. adv. Nici oleacă = nici un pic, deloc. Oleacă de... = puțin, într-o măsură oarecare, întrucâtva. [Var.: (înv. și reg.) leácă adv.] – Din ngr. oligháki. Vezi definitia »