comán s. n. – Diavolul. Cuvînt rar, atestat o singură dată, în Mold. După DAR, de la numele cumanilor, popor turanic care a ocupat partea răsăriteană a României în sec. XI-XIII; însă această ipoteză este puțin probabilă. Este posibil să fie vorba de un der. cu suf. – man, de tipul *drăcoman, cf. gogoman, hoțoman, pronunțat pe jumătate din scrupule de tip tabu. Vezi definitia »

PRIÁN, -Ă, priani, -e, adj. (Pop.; despre vite) Care are părul cu dungi sau cu pete de altă culoare (de obicei albe). [Pr.: pri-an] – Et. nec. Vezi definitia »

ROTULIÁN, -Ă, rotulieni, -e, adj. (Anat.) Referitor la rotulă, al rotulei. [Pr.: -li-an] – Din fr. rotulien. Vezi definitia »

herculeeán (-le-ean) adj. m., pl. herculeéni; f. herculeeánă, pl. herculeéne Vezi definitia »

SEMANTICIÁN, -Ă s. m. f. lingvist specialist în semantică; semasiolog. (< fr. sémanticien) Vezi definitia »