HÂRBÁR, -Ă, hârbari, -e, adj. (Fam.; despre câini) Fără stăpân; de pripas. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea substantivat) Fără căpătâi, hoinar, vagabond, hârbareț. – Hârb + suf. -ar. Vezi definitia »

OREZÁR, orezari, s. m. Persoană care cultivă orez. – Orez + suf. -ar. Vezi definitia »

BIMILENÁR, -Ă, bimilenari, -e, adj. Care durează sau are o vechime de (circa) două mii de ani. – Din fr. bimillénaire. Vezi definitia »

VALVÁR, -Ă, valvari, -e, adj. În formă de valvă; care aparține valvei, privitor la valvă. – Din fr. valvaire. Vezi definitia »

VĂCÁR, văcari, s. m. 1.Persoană care duce la păscut și păzește vacile. 2. (Art.) Constelație din emisfera boreală, situată în apropierea Carului Mare. – Lat. vaccarius. Vezi definitia »