văleáncă (rar) s. f., g.-d. art. văléncei; pl. vălénce Vezi definitia »

FURCULÍȚĂ, furculițe, s. f. 1. Obiect (de metal) alcătuit dintr-un mâner și doi până la patru dinți, cu ajutorul căruia se duce mâncarea la gură; furcuță (2). ◊ Loc. adj. În furculiță (sau în furculițe) = (despre barbă) cu părțile laterale mai lungi decât mijlocul; (despre mustăți) cu capetele răsucite în sus. 2. Fiecare dintre cele două piese curbate, încrucișate la unul dintre capete, prin care este fixată inima carului pe podul osiei dinapoi, pentru a împiedica rotirea inimii în plan orizontal; gemănare. [Pl. și: furculiți] – Furcă + suf. -uliță. Vezi definitia »

CASOLÉTĂ s. f. 1. vas în care se ard parfumuri, mirodenii. ◊ cutie de metal în care se sterilizează feși, vată, instrumente medicale. 2. ornament în formă de vas din care ies flăcări, la arcuri de triumf, altare etc. (< fr. cassolette) Vezi definitia »

VÂLCICÚȚĂ, vâlcicuțe, s. f. Diminutiv al lui vâlcică. – Vâlcică + suf. -uță. Vezi definitia »

pómpă (pómpe), s. f. – 1. Lux, fast. – 2. Cișmea. Fr. pompe și cu primul sens, din lat. pompa (sec. XVIII). – Der. pompier, s. m. (tulumbaș), din fr. pompier; pompos, adj., din fr. pompeux. Vezi definitia »