Definita cuvantului prădăciune
PRĂDĂCIÚNE, prădăciuni, s. f. (Pop.) Jefuire, prădare; hoție, furt. ♦ Înșelăciune care duce la ruinarea cuiva. – Prăda + suf. -ăciune. Cf. lat. praedatio, -onis.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu prădăciune
ANTISTENE (ANTISTHENES) (c. 435- 370 î. Hr.), filozof grec. Întemeietorul școlii cinice. Elev al lui Socrate. Adversar al doctrinei platoniciene a separației ideilor, a promovat relativismul în filozofie, făcînd din individ scopul exercițiului său filozofic. Vezi definitia »
CORELAȚIÚNE s.f. v. corelație. Vezi definitia »
INDEMNIZAȚIÚNE s.f. v. indemnizație. Vezi definitia »
REVERSIÚNE s.f. 1. Întoarcere, revenire a unor bunuri donate la primul proprietar când persoana căreia i-au fost donate moare fără a avea copii. 2. Tratament termic aplicat unor aliaje cu bază de aluminiu pentru a elimina efectele îmbătrânirii. ♦ (Fiz.) Schimbarea ordinii de succesiune în timp a stărilor prin care trece un sistem în cursul unei transformări; reversare. 3. Conversie. [Var. reversie s.f. / < fr. réversion, cf. lat. reversio]. Vezi definitia »
OPRESIÚNE s. f. asuprire, oprimare, împilare. (< fr. oppression, lat. oppressio) Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z