CREÁNGĂ, crengi, s. f. 1. Ramură a unui copac; cracă. ♦ Expr. (Adverbial) A umbla creangă (sau creanga) = a umbla fără rost, ca o haimana. 2. Fig. (Înv.). Ramificație a unei familii de oameni. – Din bg. granka. Vezi definitia »

NEORETÓRICĂ s. f. curent în gândirea filozofico-lingvistică modernă care reia dintr-o perspectivă nouă arta antică a vorbirii. (< fr. néorhétorique) Vezi definitia »

DOLEÁNȚĂ, doleanțe, s. f. Dorință, cerere, plângere (expusă în scris sau oral). [Pr.: -le-an-] – Din fr. doléance. Vezi definitia »

BUTILÉNĂ s. f. butenă. (< fr. butylène) Vezi definitia »

MARICULTÚRĂ s. f. cultură de plante și animale marine de interes economic; acvacultură (1). (< engl. mariculture) Vezi definitia »