CHIHLIMBÁR (‹ tc.) s. n. Rășină fosilă provenită din unele specii de pin (Pinus succinifera), avînd culoare caracteristică galbenă ca mierea sau de ceară, fiind uneori brun-roșu sau verde-negru. Se topește la 300 ºC, arde cu flacără, se dizolvă în solvenți organici și se electrizează prin frecare. Prezintă incluziuni diverse (gazoase, pămîntoase, lichide), resturi de insecte sau de plante fosile bine conservate. Se găsește în nisipurile glauconitice oligocene din Galiția, iar în România, îndeosebi pe valea Sibiciului și se numește rumanit și moldavit. Este folosit pentru confecționarea obiectelor de podoabă. Sin.: succin, ambră galbenă. Vezi definitia »

RETICULÁR, -Ă adj. în formă de rețea; o (anat.) substanță ~ă = formație de celule nervoase dispuse în rețea în trunchiul cerebral. ◊ care aparține unui reticul. (< fr. réticulaire) Vezi definitia »

DISCIPLINÁR, -Ă adj. Potrivit disciplinei, de disciplină. ◊ Pedeapsă disciplinară = pedeapsă aplicată (cuiva) pentru încălcarea unor reguli de disciplină. [Cf. fr. disciplinaire, it. disciplinare]. Vezi definitia »

INTERPLANETÁR, -Ă adj. între planete. ♦ stație ~ă = stație-releu pentru zborurile cosmice, pe care urmează să aterizeze navele spațiale în drumul lor spre Lună sau spre planete. (< fr. interplanétaire) Vezi definitia »

APOFIZÁR, -Ă adj. (Anat.) Al apofizei. [< fr. apophysaire]. Vezi definitia »