Definita cuvantului vorbitor
VORBITÓR, -OÁRE, vorbitori, -oare, adj., subst. I. Adj. 1. Care vorbește; care folosește limbajul articulat. ♦ Care vorbește plăcut (și mult); vorbăreț, comunicativ. 2. Evident, edificator, elocvent. II. S. m. și f. 1. Persoană care vorbește, care folosește limbajul articulat. ♦ Persoană care povestește, care discută cu alții. 2. Orator, conferențiar. III. S. n. Cameră specială destinată întrevederilor dintre o persoană aflată într-un internat, într-un cămin etc. și cineva venit din afară. – Vorbi + suf. -tor (III după fr. parloir).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu vorbitor
purtator cu mandrie de pula! Vezi definitia »
DEZERTÓR, dezertori, s. m. Militar care dezertează. – Din fr. déserteur. Vezi definitia »
CREZĂTÓR, -OÁRE, crezătóri, -oáre, adj. Credul, naiv. (din crede + suf. -ător) [folosit în corpul DEX] Vezi definitia »
FOIȘÓR, foișoare, s. n. 1. Terasă deschisă (ridicată mult deasupra pământului), cu acoperișul susținut de stâlpi sau de coloane; cerdac, pridvor. 2. Construcție izolată în curtea sau în grădina unei case; pavilion, chioșc. ♦ Turn. ◊ (Înv.) Foișor de foc = turn de observație pentru incendii. [Pr.: fo-i-] – Din magh. folyosó. Vezi definitia »
SORBITÓR, -OÁRE, sorbitori, -oare, adj. Care soarbe sau absoarbe. – Sorbi + suf. -tor. Vezi definitia »