DOLOMÍTĂ s. f. 1. mineral din carbonat de calciu și de magneziu. 2. rocă cu aspect grăunțos, cu dolomită (1). (< fr. dolomite) Vezi definitia »

CHESTÚRĂ s. f. 1. demnitatea și funcția de chestor în vechea Romă. 2. organ polițienesc superior unui comisariat. ◊ local, sediu al acestui organ. (< fr. questure, lat. quaestura) Vezi definitia »

BÍGĂ, bigi, s. f. Aparat format din două sau trei brațe de sprijin unite printr-o bară prevăzută de scripeți, cu ajutorul căreia se încarcă sau se descarcă mărfurile în porturi. – Din fr. bigue. Vezi definitia »

potoroáncă, potoroánce, s.f. (reg.) 1. monedă veche de aramă, cu valoare de patru creițari. 2. nasture mare de metal. Vezi definitia »

GENȚIÁNĂ s.f. Plantă erbacee din regiunea de munte, cu tulpina înaltă și cu flori albastre sau galbene; (pop.) ghințură. [Pron. -ți-a-, var. ghințiană s.f. / cf. it. genziana, fr. gentiane, lat. gentiana]. Vezi definitia »