Definita cuvantului predicativ
PREDICATÍV, -Ă, predicativi, -e, adj. 1. (Gram.) Care formează sau poate forma predicatul (1); referitor la predicat. ◊ Verb predicativ = verb care poate forma singur predicatul unei propoziții. Nume predicativ = nume care, împreună cu un verb copulativ, formează predicatul unei propoziții. Propoziție predicativă = propoziție care îndeplinește rolul de nume predicativ. 2. (Log.) Care se referă la predicat (2), care aparține predicatului. – Din fr. prédicatif.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu predicativ
PERSUASÍV, -Ă, persuasivi, -e, adj. (Livr.) Care urmărește sau are darul să convingă pe cineva să creadă, să gândească sau să facă un anumit lucru. [Pr.: -su-a-] – Din fr. persuasif. Vezi definitia »
DEPURATÍV, -Ă, depurativi, -e, s. n., adj. (Substanță) care curăță organismul de substanțele vătămătoare și favorizează eliminarea toxinelor și a produșilor de dezasimilație2. – Din fr. dépuratif. Vezi definitia »
sufocatív, sufocatívă, adj. (înv.; despre respirație) care este însoțit de senzația de sufocare; sugrumător. Vezi definitia »
RECREATÍV, -Ă, recreativi, -e, adj. Care recreează1, care odihnește; recreator. [Pr.: -cre-a-] – Din fr. récréatif. Vezi definitia »
HIPEREMOTÍV, -Ă adj. foarte emotiv, excesiv de impresionabil. (< fr. hyperémotif) Vezi definitia »