rîní (rânésc, rânít), vb. – A curăța, a înlătura gunoiul sau resturile de la construcții. – Mr. arnescu, arnire, megl. rinés. Bg. rină (Cihac, II, 305; Tiktin; Conev 73), din sl. rynąti. Vezi definitia »

hârjoní, hârjonésc, vb. IV (reg.) 1. a nu-i da pace cuiva, a necăji, a tachina, a bâzâi (pe cineva). 2. (refl.) a se juca, a se zbengui, a se drăgosti. 3. a se lua la harță. Vezi definitia »

dîrní (-nésc, -ít), vb. – (Banat) A ajunge din urmă. Sb. dirnuti (Candrea; Scriban). Vezi definitia »

BEJĂNÍ vb. IV. v. băjeni. Vezi definitia »

ȚÂFNÍ, țâfnesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A pufni pe nas de mânie, a vorbi cu ciudă. ♦ (Despre animale) A sufla cu putere pe nări, a sforăi. – Din țâfnă. Vezi definitia »