MAIESTÁTE, (2) maiestăți, s. f. 1. Caracter ori aspect impunător, grandios sau solemn care trezește admirație, respect etc.; măreție. 2. Suveran, monarh. ♦ Termen de reverență folosit pentru a vorbi cu (sau despre) un monarh. [Var.: majestáte s. f.] – Din lat. maiestas, -atis, fr. majesté. Vezi definitia »

LEȘÉȘTE adv. (Înv.) Ca polonezii, ca leșii², în felul polonezilor. – Leș² + suf. -ește. Vezi definitia »

SCABROZITÁTE s. f. caracterul a ceea ce este scabros; vorbă, atitudine, faptă scabroasă. (< fr. scabrosité) Vezi definitia »

OBTUZITÁTE, obtuzități, s. f. Lipsă de înțelegere sau de pătrundere, îngustime de vederi, mărginire spirituală; prostie, tâmpenie, obtuziune. – Obtuz + suf. -itate. Vezi definitia »

CLASICITÁTE s. f. caracter clasic; (fig.) măiestrie. (< it. classicità, germ. Klassizität) Vezi definitia »