DÓRIC, -Ă adj. Ordin doric = ordin arhitectonic grec, caracterizat prin sobrietate și simplitate, friza fiind decorată cu triglife și metope. ♦ (Despre elemente arhitectonice, clădiri) În stil doric. [Cf. it. dorico, lat. doricus]. Vezi definitia »

TONOMÉTRIC, -Ă, tonometrici, -ce, adj. Referitor la tonometrie. – Din fr. tonométrique. Vezi definitia »

PARISILÁBIC, -Ă adj. (Despre substantive sau adjective) Care are același număr de silabe la nominativ și la genitiv singular; parisilab. ♦ Declinare parisilabică = declinare în cadrul căreia cuvântul nu-și modifică numărul de silabe. [< fr. parisyllabique]. Vezi definitia »

POMOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la pomologie. [< fr. pomologique]. Vezi definitia »

INIMÍC, -Ă adj., s.m. și f. v. inamic. Vezi definitia »