pitíș s.n., adv. 1. (reg.; s.n.) loc retras, ascunzătoare. 2. (pop.; adv.; adesea repetat) pe ascuns, pe furiș, tiptil. Vezi definitia »

BUTÁȘ, butași, s. m. Porțiune de lăstar, de rădăcină sau de frunză, detașată de la planta-mamă și sădită în pământ, cu scopul de a se înrădăcina și de a forma o plantă nouă. – Din magh. bujtás. Vezi definitia »

SÁBUȘ s. n. v. sabaș. Vezi definitia »

sódăș (-și), s. m. – Garant, chezaș. – Var. so(l)duș. Mag. szovados (Drăganu, Lui I. Bianu, București 1927, 137; Treml, BL, II, 40). Sec. XVII, înv. și Trans. Vezi definitia »

BASTONÁȘ, bastonașe, s. n. Diminutiv al lui baston. Vezi definitia »