PLANÁȚIE s.f. (Geol.) Proces de netezire a regiunilor înalte și accidentate ale scoarței terestre, datorită factorilor modificatori externi. [< engl. planation]. Vezi definitia »

COLIBACILURÍE s. f. prezența colibacililor în urină. (< fr. colibacirllurie) Vezi definitia »

ENTOMOCORÍE s. f. diseminare a sporilor și semințelor prin insecte. (< fr. entomochorie) Vezi definitia »

TROHOCEFALÍE s. f. malformație a craniului cu formă rotunjită. (< fr. trochocéphalie) Vezi definitia »

-ZEMÍE elem. „Pierdere, lipsă”. (din fr. -zemie, cf. gr. zemia) Vezi definitia »