coțăitoare, coțăitori s. f. (pop.) 1. coccis, noadă. 2. șale. Vezi definitia »

șoldíre, șoldíri, s.f. 1. (pop.) vătămare la șolduri. 2. (pop.) strâmbare, lăsare într-o parte. 3. (reg.) bătaie zdravănă. 4. (reg.) mișcare ostentativă a șoldurilor de către o femeie. Vezi definitia »

ARBORE, com. în jud. Suceava, pe rîul Solca; 6.903 loc. (1991). Aici se află biserica „Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul”, construită în 1503, ca paraclis al curții boierești a portarului de Suceava, Luca Arbore. Biserica, reprezentativă pentru arhitectura epocii lui Ștefan cel Mare, are o structură planimetrică ce face trecerea de la planul longitudinal la cel triconc. Ca element special al construcției: nișa exterioară de pe peretele vestic, menită să adăpostească masa pomenilor. La interior și la exterior se păstrează părți dintr-un ansamblul pictural executat în 1541 de o echipă de zugravi condusă de Dragoș Coman din Iași. Mormîntul ctitorului, aflat în pronaos, este cel mai important monument funerar în stil gotic din Modova. Monument UNESCO. Muzeu sătesc. Vezi definitia »

TONIFICÁRE s.f. Acțiunea de a tonifica și rezultatul ei; întărire, fortificare. [< tonifica]. Vezi definitia »

CONJUGÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) conjuga. ◊ flexiunea verbului. ◊ fiecare dintre categoriile în care se împart verbele după terminația infinitivului. 2. îmbinare, unire. 3. mod de înmulțire sexuală în care prin fuzionarea a doi gameți rezultă zigotul. ◊ împerechere a cromozomilor în cursul meiozei. (< conjuga) Vezi definitia »