Definita cuvantului prispă
PRÍSPĂ, prispe, s. f. 1. Un fel de terasă îngustă înălțată de-a lungul peretelui din față (uneori și al celor laterali) la casele țărănești, lipită cu pământ sau pardosită cu scânduri, adesea mărginită de o balustradă scundă de lemn sau de zidărie. 2. Porțiune de teren cu suprafața plană, fără denivelări (situată la diferite altitudini); platformă, tăpșan. 3. Dig rudimentar de pământ sau de lemn folosit pentru a menține nivelul apei în bălți. – Probabil din sl. *prisŭpa.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu prispă
LEÁNCĂ, lenci, s. f. (Reg.) Haină sărăcăcioasă, veche, zdrențuită. – Ucr. ljanka „cămașă din pânză de in”. Vezi definitia »
EROÍNĂ s. f. 1. femeie plină de curaj eroic, de spirit de sacrificiu, abnegație în muncă etc. 2. personaj feminin al unei opere literare; femeie, personaj principal al unei întâmplări. (< fr. héroïne, lat. heroine) Vezi definitia »
BATÓZĂ s.f. Mașină care execută desfacerea boabelor din spice, din păstăi sau capsule etc. [< fr. batteuse]. Vezi definitia »
răzneálă, răznéli, s.f. (reg.) rătăcire, țicneală, aiureală. Vezi definitia »
mustáță (mustắți), s. f. – 1. Părul care crește la bărbați deasupra buzei superioare. – 2. Radicelă, radiculă. – 3. Țeapă, aristă. – 4. Vlăstar de plantă agățătoare. – Mr., megl. mustață. Lat. mustacea (Pușcariu 1141; Candrea-Dens., 1187; REW 5803a), din gr. μύσταξ (Cihac, II, 678; Rosetti, II, 65), cf. bg. mustak (Domaschke 90), alb. mustakje, sb., cr. mustač, it. mostacchio, sp. mostacho. – Der. mustăcios, adj. (cu mustață); mustăcioară, s. f. (mustață mică), pe care REW 5803 îl derivă de la un lat. mustaciolum; mustăci, vb. (a zîmbi; a da semne de nemulțumire); mustăceală, s. f. (probă de nemulțumire). – Din rom. provine bg. mustăčuri (Capidan, Raporturile, 228). Vezi definitia »