SUPRAMATURÁȚIE, supramaturații, s. f. Stadiu al semințelor și fructelor după ce au atins faza maturității fiziologice. – Supra- + maturație (după fr. surmaturation). Vezi definitia »

BACTERIDÍE s.f. (Biol.) Bacterie mare, imobilă. [Gen. -iei. / < fr. bactéridie]. Vezi definitia »

METATEORÍE s. f. teorie care studiază structura, sistemul conceptual și metodele unei teorii date. (< fr. métathéorie) Vezi definitia »

HIPONASTÍE, hiponastii, s. f. Mișcare provocată de creșterea mai rapidă a suprafeței dorsale a unui organ vegetal plat (frunză, petală) decât a celei ventrale, care devine astfel concavă. – Din fr. hyponastie. Vezi definitia »

CARDIOLOGÍE s. f. Ramură a medicinii care se ocupă cu studiul anatomiei, fiziologiei și patologiei inimii și al bolilor de inimă. [Pr.: -di-a-] – Din fr. cardiologie. Vezi definitia »