APLANETÍSM s.n. Proprietate a unui sistem optic de a da o imagine plană, perpendiculară pe axa sa, pentru un obiect de asemenea plan, perpendicular pe această axă. [< fr. aplanétisme]. Vezi definitia »

PERISTALTÍSM s.n. Ansamblul mișcărilor peristaltice. [< fr. péristaltisme]. Vezi definitia »

PANNATURÍSM s.n. Concepție potrivit căreia, în afara realităților naturii, nu există nimic altceva. [Et. incertă]. Vezi definitia »

COMENSUALÍSM s. n. (Biol.) Formă de relații între două plante sau două animale, în care unul folosește resturile de hrană ale celuilalt. [Pr.: -su-a-. – Var.: comensalísm s. n.] – După germ. Kommensalismus, fr. commensalisme. Vezi definitia »

NEOPLATONÍSM s. n. doctrină filozofică care, reunind într-o viziune originală idealismul platonician cu idei pitagoreice, stoice și cu misticismul oriental, proclamă ideea creării lumii prin „emanația” din divinitate și pe aceea a cunoașterii prin extaz mistic. (< fr. néo-platonisme) Vezi definitia »