SECEREÁ, -ÍCĂ, secerele, s. f. Diminutiv al lui seceră (1). Vezi definitia »

a-i zbârnâi găoacea expr. (er. – d. femei) a se excita. Vezi definitia »

imameá, s.f. (înv.) 1. vârful de chihlimbar al ciubucului, prin care se trage fumul din lulea. 2. varietate de pere lunguiețe, cu fața roșie și gust dulce. Vezi definitia »

cișmeá (cișméle), s. f. – Fîntînă (se spune numai despre fîntînile construite artificial). – Megl. ceșmă. Tc. çeșme (Cihac, II, 560; Roesler 609; Șeineanu, II, 135; Lokotsch 402; Ronzevalle 76); cf. ngr. τζεσμές, bg. češma, sb. česma. Vezi definitia »

cifteá (-éle), s. f. – Pușcă cu două țevi. Tc. çifte „pereche” (Șeineanu, III, 40). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »