CABINÉT, cabinete, s. n. 1. Încăpere destinată exercitării unei munci intelectuale legate de o anumită profesiune. ♦ Biroul unei persoane cu muncă de răspundere. Cabinetul ministrului. ◊ Șef (sau director) de cabinet = funcționar însărcinat cu pregătirea lucrărilor unui conducător de mare instituție. Lucrări de cabinet = lucrări auxiliare, de secretariat. (În vechea organizare judecătorească) Cabinet de instrucție = birou în care se făcea cercetarea și trierea probelor de acuzare. ♦ Încăpere în care sunt expuse obiecte de muzeu, de studiu etc. Cabinet de numismatică. 2. Secție sau serviciu în organizațiile politice, în întreprinderi și în instituții de învățământ, destinate unor studii și consultații de specialitate. ◊ Cabinet de partid = centru în care se dau îndrumări teoretice și metodice cadrelor de lectori, conferențiari și propagandiști ai partidului și celor care studiază marxism-leninismul. 3. (În unele țări) Consiliu de miniștri; guvern. – Fr. cabinet. Vezi definitia »

BECKET [békit], Thomas (c. 118-1170), arhiepiscop de Canterbury și cancelar al Angliei. A intrat în conflict cu regele Henric II Plantagenet, ale cărui măsuri de limitare a privilegiilor judiciare ale Bisericii le-a declarat contrare principiului canonic. Asasinat de cavaleri din anturajul regelui. Vezi definitia »

TRICLÉT (adj.?) De trei ori blestemat (Povești nemuritoare, vol. 9) Vezi definitia »

SEXTÉT s.n. 1. Ansamblu compus din șase persoane (instrumentiști sau cântăreți) care execută împreună o piesă muzicală; muzica scrisă pentru un astfel de ansamblu; sextuor. 2. Echipă de volei sau de gimnastică alcătuită din șase jucători sau jucătoare. [Pl. -te, -turi. / < germ. Sextett]. Vezi definitia »

MAGNÉT s. m. corp care are însușirea de a atrage fierul. (< germ. Magnet) Vezi definitia »