ELÍPSĂ s.f. 1. Curbă, loc geometric al punctelor dintr-un plan a căror sumă a distanțelor la două puncte fixe, numite focare, este constantă. 2. Omisiune din scriere sau din vorbire a unor cuvinte care se subînțeleg. ♦ Figură de stil care constă în omiterea unor cuvinte care nu sunt absolut necesare pentru a scurta fraza, dându-i astfel mai multă expresivitate. [< fr. ellipse, cf. gr. elleipsis – lipsă]. Vezi definitia »

ADENÍNĂ s. f. bază azotată purinică din acizii nucleici. (< fr. adénine) Vezi definitia »

ALBĂSTREÁLĂ s. f. 1. Albastru, albăstrime. 2. Substanță de culoare albastră-indigo, care are proprietatea de a descompune culoarea galbenă; se folosește în gospodărie și în industrie pentru accentuarea albului unor obiecte. – Din albăstri + suf. -eală. Vezi definitia »

UMBRELÚȚĂ, umbreluțe, s. f. Diminutiv al lui umbrelă. – Umbrelă + suf. -uță. Vezi definitia »

căciúgă (-gi), s. f. – Sturion (Acipenser ruthenus). Sl. (sb., cr., slov.) kečiga (Miklosich. Slaw. Elem., 24; Cihac, II, 36; Berneker 498), cf. pol. czeczuga, mag. kecsege. Vezi definitia »