APOCÓPĂ, apocope, s. f. (Fenomen fonetic care constă în) dispariția unui sunet sau a unui grup de sunete de la sfârșitul unui cuvânt. – Din fr. apocope, lat. apocopa. Vezi definitia »

bibliotecă, biblioteci s. f. 1. (intl.) pachet nou de cărți de joc. 2. cârciumă. 3. băutură. Vezi definitia »

RUBEÓLĂ s. f. maladie infectocontagioasă, benignă (la copii), care produce febră ușoară, adenopatie și o erupție de pete roșii pe piele. (< fr. rubéole) Vezi definitia »

NAVÍCULĂ s. f. algă microscopică din grupul diatomeelor, care produce colorația verde a unor stridii. (< fr. navicula) Vezi definitia »

ocnă (ócne), s. f. – 1. Salină, mină de sare. – 2. Muncă silnică pe viață, care se făcea odinioară în saline cu ocnașii (sec. XVII-XIX). Sl. okno „fereastră” (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, III, 224; Conev 42), cf. bg., sb. okno „puț de mină”, pol. okna, ngr. οϰνα „salină” (‹ rom.). – Der. Ocnaș, s. m. (condamnat; muncitor în salină); ocniță, s. f. (nișă, firidă), din sl. okunice „fereastră”. Der. din ngr. pornind de la sl. (Meyer, Neugr. St., II, 49), nu pare probabilă. Vezi definitia »