RITOLOGÍE s. f. Ramură a mitologiei și religiei care studiază ritul, ritualul și ritualismul ca părți constitutive ale unor uzanțe culturale cu caracter regulat, referitoare la superstiții și credințe tradiționale. – Din fr. ritologie. Vezi definitia »

ANGIOCARDIOPNEUMOGRAFÍE s. f. radiografie a cavității inimii și a vaselor mari ale toracelui, după injectarea unei substanțe radioopace. (< fr. angiocardiopneumographie) Vezi definitia »

PALEOARHEOLOGÍE s.f. Arheologie a timpurilor preistorice. [Gen. -iei. / < fr. paléoarchéologie]. Vezi definitia »

CONTRABATERÍE, contrabaterii, s. f. Acțiune de luptă dusă de artileria proprie împotriva bateriilor inamicului, aflate în poziție de tragere. – Din fr. contrebatterie. Vezi definitia »

ISOCROMASÍE s.f. v. izocromasie. Vezi definitia »