SCRÉME, screm, vb. III. Refl. 1. A se forța, a se încorda făcând un efort pentru a evacua excrementele. 2. Fig. (Fam.) A depune eforturi deosebite, a se strădui (zadarnic sau cu rezultate neînsemnate). ◊ Expr. A se screme să... = a fi pe punctul de a..., a fi gata să... Se screme să plouă. – Cf. lat. excrementum. Vezi definitia »

SURZÍME, surzimi, s. f. (Rar) Surzenie. – Din surzi + suf. -ime. Vezi definitia »

însușíme s.f. (înv.) însușire, însușie, însușietate. Vezi definitia »

BĂIEȚÍME s. f. (Rar) Mulțime de băieți. – Băiat + suf. -ime. Vezi definitia »

PLASMODÉSME s. f. pl. (Biol.) Prelungiri citoplasmatice care unesc celulele unele cu altele și ușurează schimburile de substanță dintre ele. – Din fr. plasmodesme. Vezi definitia »