GLOSEMÁTICĂ s. f. Ramură a lingvisticii structuraliste care aplică teoria pozitivismului logic, considerând limba ca un sistem de relații interne, ca obiect în sine. – Din fr. glossématique. Cf. engl. glossematics, germ. Glossematik. Vezi definitia »

MÂNUȘÍȚĂ, mânușițe, s. f. Mânuță. – Mână + suf. -ușiță. Vezi definitia »

pólimă, pólime, s.f. (reg.) 1. intenție, gând; început, stare incipientă. 2. eres, rătăcire. 3. soi rău, pramatie, om netrebnic, om de nimic. 4. ființă, țipenie. Vezi definitia »

BENZÍNĂ s.f. Amestec lichid de hidrocarburi, obținut prin distilarea fracționată a țițeiului și folosit mai ales drept combustibil în motoarele cu explozie. [< fr. benzine]. Vezi definitia »

CROMATOGRÁMĂ s. f. diagramă prin cromatografie. (< fr. chromatogramme) Vezi definitia »