Definita cuvantului prepotență
PREPOTÉNȚĂ, prepotențe, s. f. (Rar) Putere mare, autoritate preponderentă. – Din fr. prépotence, lat. praepotentia.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu prepotență
LONGRÍNĂ s.f. (Constr.) Grindă care susține un cofraj, o șină fixă pe traverse paralel cu șinele căii ferate, pentru a reduce pericolul de deraiere. [< fr. longrine]. Vezi definitia »
REPRÍZĂ s.f. 1. Partidă formată dintr-un anumit număr de puncte. ♦ Fiecare dintre fazele diferite ale unei întreceri sportive. ♦ Grup de călăreți care își dresează caii sub comandă în același timp. 2. Manevră prin care se imprimă unui motor o accelerație bruscă. 3. Reluarea unei operații tehnice întrerupte. 4. Secțiune a unei sonate, a unei fugi etc. care se repetă; reexpoziție. [< fr. reprise]. Vezi definitia »
BRĂDIOÁRĂ, brădioare, s. f. (Ornit.) Ieruncă. [Pr.: -di-oa-] – Brad + suf. -ioară. Vezi definitia »
târșală s. f. sg. 1. stare de lehamite. 2. jenă. 3. (deț.) frică, teamă. Vezi definitia »
HOMOGRÉFĂ s. f. grefă cu grefon de la un individ din aceeași specie; homoplastie. (< fr. homogreffe) Vezi definitia »