VEXAȚIÚNE, vexațiuni, s. f. (Livr.) Faptul de a vexa; vorbă, faptă, atitudine care supără, jignește, contrariază. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. vexation, lat. vexatio, -onis. Vezi definitia »

DEZERȚIÚNE s. f. dezertare. (< fr. désertion) Vezi definitia »

CIRCUMSPECȚIÚNE s.f. v. circumspecție. Vezi definitia »

RESCIZIÚNE s.f. (Jur.) Anulare a unui contract, a unui act etc. datorită unui viciu radical. [Pron. -zi-u-, var. rescizie s.f. / < fr. rescision, lat. rescissio]. Vezi definitia »

ÎNTREȚÍNE vb. I. tr. 1. a păstra în stare bună. 2. a alimenta, a susține (arderea). II. tr., refl. a da, a(-și) asigura mijloacele de trai necesare. III. refl. a sta de vorbă cu cineva, a conversa. (după fr. /s'/entretenir) Vezi definitia »