ANASTILÓZĂ s. f. reconstituire a unui obiect distrus parțial, a unui relict. (< fr. anastylose) Vezi definitia »

ODRĂSLÚȚĂ, odrăsluțe, s. f. Diminutiv al lui odraslă. – Odraslă + suf. -uță. Vezi definitia »

GENULIÉRĂ s. f. 1. parte a unei armuri care acoperă genunchii. ◊ apărătoare pentru genunchi; genunchieră. 2. înălțimea pe câmpul de luptă a unui trăgător în poziția în picioare, în genunchi sau culcat. 3. distanța verticală dintre planul de așezare al unei guri de foc și axul țevii. (< fr. genouillère) Vezi definitia »

CATEDRÁLĂ s.f. Biserică (mare) în care oficiază serviciul religios un arhiereu-episcop; (p. ext.) cea mai mare biserică dintr-un oraș. [< fr. catédrale, it. cattedrale]. Vezi definitia »

STRUCTÚRĂ s.f. I. 1. Fel de construcție (la un edificiu, la un pod etc.). 2. Mod de organizare internă, de alcătuire a unui corp. ♦ Dispoziție relativă a atomilor în molecula unei substanțe. ♦ Modul de grupare a moleculelor într-o substanță minerală. 3. Modul de așezare între ele a părților corpului animal sau vegetal ori ale țesuturilor. ♦ (Psih.) Conformație, factură, formație. 4. Fel de alcătuire a unei compoziții, a unei opere literare. ♦ Structură gramaticală = mod specific fiecărei limbi de a organiza cuvintele în propoziții și fraze. II. Mod de organizare a societății din punct de vedere economic, social, politic și cultural; orânduire. ♦ Mod de organizare a oricărei ramuri de producție. [Cf. fr. structure, lat. structura < struere – a clădi]. Vezi definitia »