AHÓTNIC, -Ă, ahotnici, -e, adj. (Reg.; adesea substantivat) Dornic, lacom; îndrăgostit, pasionat. – Rus. ohotnik. Vezi definitia »

ALOGÉNIC, -Ă adj. care aparține aceleiași specii, dar cu genotipuri diferite. (< engl. allogenic) Vezi definitia »

OFTALMOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la oftalmologie. [< fr. ophtalmologique]. Vezi definitia »

ZBURDÁLNIC, -Ă, zburdalnici, -ce, adj. (Despre animale) Care zburdă; (despre oameni) zglobiu, neastâmpărat, vioi, nebunatic; p. ext. ușuratic. ♦ Fig. (Despre stări sufletești sau manifestări ale omului) Plin de avânt, de voioșie, de vioiciune; avântat. – Zburda + suf. -alnic. Vezi definitia »

ERMENÉUTIC, -Ă, ermeneutici, -ce, adj. V. hermeneutic. Vezi definitia »