sbor (zbóruri), s. n. – 1. Reuniune, ședință. – 2. (Banat) Adunare, culegere. – 3. Tîrg, piață. – 4. (Mold.) Veghe. Sl., cf. bg., sb., rus. sbor, pol. zbor (Tiktin; Candrea). Este dubletul lui sobor, s. n. (reuniune, ședință; sinod, conciliu, comunitate), din sl. sŭborŭ (Cihac, II, 235). – Der. sborî, vb. (Banat, a vorbi, a discuta); sbornic, s. n. (culegere), din bg. sbornik; sobornic(esc), adj. (sinodal; ecumenic); sboriște, s. f. (înv., piață publică, for), din sl. sŭborište; stobor, s. n. (Olt., reuniune), confundat cu stobor „loc îngrădit”. Vezi definitia »

bimotór² s. n., pl. bimotoáre Vezi definitia »

EGALIZATÓR, -OÁRE, egalizatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care egalizează, care produce sau determină egalizarea. 2. S. n. Produs chimic care se adaugă în băile de vopsire pentru dispersarea, mărirea vitezei de pătrundere și fixarea colorantului. 3. S. n. Dispozitiv care reglează presiunea într-o conductă. – Din fr. égalisateur. Vezi definitia »

AMESTECĂTÓR, amestecători, adj. m. v. LUP (4.) (Text.; în sintagma) Lup amestecător = mașină de destrămat și de amestecat materia primă, care formează amestecul de fibre în filaturile de lână și de vigonia. – [DEX '96] Vezi definitia »

poghircitór, poghircitoáre, s.m. și f. (înv.) persoană care strânge spicele rămase pe câmp după secerat sau fructele după cules; pobârci, poghircă. Vezi definitia »