Definita cuvantului preterițiune
PRETERIȚIÚNE, preterițiuni, s. f. Figură retorică prin care autorul atrage atenția că nu vrea să aducă în discuție un anumit lucru, despre care totuși vorbește. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. prétérition.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu preterițiune
funíngine (funíngini), s. f. – Materie neagră rezultată din arderea incompletă a corpurilor organice. – Var. funigine, (Trans.) funi(n)gănă. Mr. furi(n)dzine. Lat. fŭlῑgo, fŭlĭgĭnem (Pușcariu 675; Candrea-Dens., 586; REW 3558; DAR), cf. it. fuliggine, sp. hollin, port. fuligem. Rezultatul normal, *furigine, a fost modificat prin asimilare (cf. Candrea, Éléments, 42; Rosetti, Rhotacisme, 20). – Der. funinginat, adj. (negru), care, după Candrea-Dens., 687 și DAR, reprezintă lat. fŭlĭgĭnatus pare mai curînd der. intern; funingiu, adj. (negru ca funinginea); funinginos, adj. (ca funinginea; negru). Vezi definitia »
DISTINCȚIÚNE s. f. v. distincție. Vezi definitia »
EXECUȚIÚNE s.f. v. execuție. Vezi definitia »
LEGAȚIÚNE s. f. v. legație. Vezi definitia »
prísne adj. – (Înv.) Curat, legitim. Sl. prisĭnŭ (Tiktin). Vezi definitia »