Definita cuvantului preț
PREȚ, prețuri, s. n. 1. Sumă de bani pe care trebuie să o plătească cumpărătorul pentru achiziționarea unui produs sau pentru un serviciu. ◊ (În sintagmele) Preț cu amănuntul = preț la care se vând către populație bunurile de consum, alimentare și nealimentare. Preț de livrare = preț la nivelul căruia circulă produsele între unitățile producătoare. Preț de producție = preț care înglobează costul produsului și beneficiul. Preț al pieței = preț care se formează pe piață în urma fluctuației cererii și ofertei. Preț mondial = preț al unei mărfi pe piața mondială. ◊ Loc. adj. De (mare) preț = (foarte) valoros, prețios. ◊ Loc. adv. Cu orice preț = orice sacrificiu ar cere, oricât ar costa, cu orice risc. Cu nici un preț = pentru nimic în lume, în nici un caz. Fără (de) preț = a) sub valoarea reală; ieftin; b) de valoare foarte mare, neprețuit. ◊ Expr. A ține la preț = a nu reduce nimic din suma cerută la o vânzare. A se învoi din preț = a încheia o tranzacție căzând de acord asupra prețului. A (nu) avea preț = a) a (nu) se vinde cu mulți bani, a (nu) se cere; a (nu) avea trecere; b) a (nu) valora foarte mult. A ajunge la preț = a ajunge să fie căutat, apreciat. A pune preț pe ceva = a socoti că ceva este de mare valoare, a ține mult la ceva. Preț (ca) de... (sau ca la...) = un timp (cam) de..., o distanță, o valoare (de aproximativ...). ♦ Sumă încasată dintr-o vânzare. 2. Ceea ce se dă cuiva sau primește cineva pentru o muncă prestată, pentru un serviciu făcut; plată, răsplată. ◊ Loc. prep. Cu prețul... = în schimbul...; cu sacrificiul..., cu riscul..., cu efortul... ♦ Tarif. 3. Fig. Valoare, importanță, însemnătate. – Lat. pretium.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu preț
OCHIULÉȚ, ochiulețe, s. n. Diminutiv al lui ochi1.Ochi1 + suf. -uleț. Vezi definitia »
crívăț (crívețe), s. n. – Vînt rece, care bate dinspre nord, acvilon. Bg., slov., cr. krivec, sb. krivac, din sl. krivŭ „oblic, strîmb” (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Miklosich, Lexicon, 311; Cihac, II, 84; Conev 37; cf. Iorga, Revista istorică, XXVI, 88). – Der. crivețean, adj. (înv., nordic, septentrional). Vezi definitia »
BĂNÚȚ, bănuți, s. m. 1. Diminutiv al lui ban1; monedă de valoare sau de dimensiune mică. ♦ (La pl.) Bani mulți, de valoare. 2. Germenul oului (fecundat). 3. Plantă erbacee cu flori mici și rotunde, frumos colorate (Bellis perennis). Vezi definitia »
spinúț, spinúți, s.m. (înv.) spin mic, spinățel, spinicel, spinișor, spinuleț. Vezi definitia »
nodíț, -ă, s.n. și f. (reg.) 1. încheietura mâinii; nodeu. 2. gleznă, nodeu. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z