ZÉNDĂ s. f. Limba vechilor perși, în care sunt scrise textele din „Avesta” – Din fr. zend. Vezi definitia »

MIREÁSĂ, mirese, s. f. 1. Nume purtat de femeie în ziua sau în preajma căsătoriei sale. ◊ (Bis.) Mireasa Domnului = călugăriță. ◊ Expr. A plânge ca o mireasă = a plânge tare, cu foc. A mânca ca o mireasă = a mânca foarte puțin. A sta ca o mireasă = a nu lucra nimic, a sta degeaba. 2. Plantă erbacee cu frunzele verzi-gălbui pe margini și roșu-aprins în centru, cu flori albe și roșii dispuse în spice, cultivată ca plantă ornamentală (Coleus blumei). – Mire + suf. -easă. Vezi definitia »

CARBOXIHEMOGLOBÍNĂ s. f. Combinație stabilă între oxidul de carbon și hemoglobină, care se formează în timpul intoxicației cu oxid de carbon. – Din fr. carboxyhémoglobine. Vezi definitia »

PREFERÉNȚĂ s. f. v. preferință. Vezi definitia »

CÍNTIȚĂ s. f. v. cinteză. Vezi definitia »