ofițér (ofițéri), s. m. – Militar cu grad superior. Fr. officier, prin intermediul germ. Offizier și probabil al rus. oficer (Sanzewitsch 206; Tiktin). Apare pentru prima dată la Axinte Uricariul (înainte de 1766). – Der. ofițeresc, adj. (de ofițer); ofițerește, adv. (ca ofițerii); ofițerime, s. f. (corp ofițeresc); subofițer, s. m. grad superior sergentului și inferior sublocotenentului). Cf. oficiu. Vezi definitia »

TRÁINER s.m. (Sport) Antrenor. [Pron. trei-năr. / < engl. trainer]. Vezi definitia »

FÉLCER, -Ă, felceri, -e, s. m. și f. Persoană cu o pregătire medicală medie, care asistă pe medic; agent sanitar. – Din germ. Feldscher, rus. fel'dšer, magh. felcser. Vezi definitia »

méser (-ră), adj. – Sărac, nenorocit. – Var. measer. Lat. mĭser(um) (Tiktin; Candrea; REW 5608a), cf. v. fr. mezre. Sec. XVI-XVIII, înv., ca și der. – Der. meseră, s. f. (mizericordie); meserătate, s. f. (sărăcie, mizerie); meserere, s. f. (mizericordie), din lat. mĭserēre; meserernic, adj. (îndurător); meseri, vb. (a fi sărac, a trăi în sărăcie). Cf. dubletele neologice mizerie, s. f., din fr. misère; mizerabil, adj., din fr. misérable. Cf. și mișel și meserie. Vezi definitia »

PICHÉR², pichere, s. n. Piesă la războiul de țesut mecanic așezată la capetele suveicii, care servește la amortizarea mișcării suveicii. – Din germ. Picker. Vezi definitia »