slovușoáră, slovușoáre, s.f. (înv. și reg.) slovă, literă mică; slovuță. Vezi definitia »

LUNÉTĂ, lunete, s. f. 1. Instrument optic alcătuit din mai multe lentile (și prisme) dispuse într-un tub și servind, în astronomie, în topografie, în tehnica militară etc. la observarea obiectelor depărtate. 2. Dispozitiv de sprijinire a pieselor lungi și subțiri, în timpul prelucrării lor la strung. 3. Element arhitectonic de forma unei bolți semicilindrice, folosit de obicei pentru amplasarea unei deschideri sau pentru crearea unui efect decorativ. – Din fr. lunette. Vezi definitia »

hoáncă², hoánce, s.f. (reg.) adâncitură în formă de vale mică între dealuri; afundătură naturală lipsită de apă. Vezi definitia »

PROCATALÉPSĂ s. f. figură de stil, constând în dislocarea și anticiparea unui membru al propoziției subordonate, îndeosebi a subiectului, și introducerea lui în propoziția regentă, ca obiect direct sau indirect al acesteia. (< fr. prokatalepsis, anticipare) Vezi definitia »

LÚSTRĂ s.f. Lampă ornamentală cu mai multe brațe, care se atârnă de tavan. [Var. lustru s.n. / < fr. lustre]. Vezi definitia »